Dragi copii,
Mai jos găsiţi o scrisoare care vă este adresată. O puteţi imprima, multiplica şi distribui altor copii din Buzău. Este dreptul vostru să fiţi informaţi! Stă în puterea voastră să informaţi şi alţi copii!
Vă mulţumesc!
miercuri, 14 aprilie 2010
Scrisoare deschisă adresată copiilor (eleve şi elevi) din Buzău
Dragi copii,
După săptămâni de proteste nelegale, s-a decis recuperarea materiei. În sfârşit, am putea spune, cadrele didactice s-au gândit şi la voi! Numai că, aşa cum ştiţi, şi voi aveţi drepturi! Recuperarea are ca scop respectarea obligativităţii predării materiei şi plata cadrelor didactice pentru aceste recuperări, după încetarea nelegală a activităţii.
Recuperarea materiei implică eforturi. Care vor fi resimţite, imediat, dar şi în perspectivă, de copii. Ce s-a neglijat de la bun început, a fost interesul superior al copilului! Ştiţi că orice decizie ce vă priveşte, dacă aveţi peste 10 ani, trebuie precedată în mod obligatoriu de consultarea voastră? Şi de informarea cu privire la consecinţele opiniilor voastre?
Aţi fost consultaţi înainte de a începe protestul? Nu! Vi s-a cerut opinia? Nu! Aţi fost informaţi atunci că va trebui să recuperaţi, în timpul vostru liber, materia pierdută în perioada protestului nelegal al cadrelor didactice? Nu! Aţi fost consultaţi când s-a decis de luni, 12.04.2010, recuperarea, că veţi fi nevoiţi să renunţaţi la o parte din timpul vostru liber, cu riscul afectării imediate şi pe viitor a sănătăţii voastre fizice şi psihice? Nu!
Am solicitat Inspectoratului Şcolar ca recuperarea materiei să se facă numai după consultarea copiilor care au împlinit 10 ani (şi a părinţilor acestora) sau a părinţilor copiilor mai mici de 10 ani.
Aveţi dreptul să refuzaţi recuperarea materiei în timpul vostru liber! Nu este just ca nelegalităţile cadrelor didactice să fie reparate prin sacrificarea timpului vostru liber, prin încălcarea drepturilor voastre. Aveţi drepturi! Aveţi dreptul să cereţi să vi se respecte drepturile! Aveţi dreptul să arătaţi că existaţi!
Emil Moise emfilia@yahoo.com, http://emilmoise.blogspot.com, 0747 034431
După săptămâni de proteste nelegale, s-a decis recuperarea materiei. În sfârşit, am putea spune, cadrele didactice s-au gândit şi la voi! Numai că, aşa cum ştiţi, şi voi aveţi drepturi! Recuperarea are ca scop respectarea obligativităţii predării materiei şi plata cadrelor didactice pentru aceste recuperări, după încetarea nelegală a activităţii.
Recuperarea materiei implică eforturi. Care vor fi resimţite, imediat, dar şi în perspectivă, de copii. Ce s-a neglijat de la bun început, a fost interesul superior al copilului! Ştiţi că orice decizie ce vă priveşte, dacă aveţi peste 10 ani, trebuie precedată în mod obligatoriu de consultarea voastră? Şi de informarea cu privire la consecinţele opiniilor voastre?
Aţi fost consultaţi înainte de a începe protestul? Nu! Vi s-a cerut opinia? Nu! Aţi fost informaţi atunci că va trebui să recuperaţi, în timpul vostru liber, materia pierdută în perioada protestului nelegal al cadrelor didactice? Nu! Aţi fost consultaţi când s-a decis de luni, 12.04.2010, recuperarea, că veţi fi nevoiţi să renunţaţi la o parte din timpul vostru liber, cu riscul afectării imediate şi pe viitor a sănătăţii voastre fizice şi psihice? Nu!
Am solicitat Inspectoratului Şcolar ca recuperarea materiei să se facă numai după consultarea copiilor care au împlinit 10 ani (şi a părinţilor acestora) sau a părinţilor copiilor mai mici de 10 ani.
Aveţi dreptul să refuzaţi recuperarea materiei în timpul vostru liber! Nu este just ca nelegalităţile cadrelor didactice să fie reparate prin sacrificarea timpului vostru liber, prin încălcarea drepturilor voastre. Aveţi drepturi! Aveţi dreptul să cereţi să vi se respecte drepturile! Aveţi dreptul să arătaţi că existaţi!
Emil Moise emfilia@yahoo.com, http://emilmoise.blogspot.com, 0747 034431
luni, 22 martie 2010
Puncte de plecare
Campanie electorală: Pe cei fără prea multă şcoală, politicienii îi cumpără cu bere, mici, cârnaţi, şepci şi baloane, iar pe cei mai pregătiţi îi păcălesc cu legi salariale pe care tot ei le fac inaplicabile.
În primul rând, un lucru îmi este clar: nu accept ca cei de la putere să îşi bată joc de mine. Am acest drept. Or, dacă ne uităm la modul cum, spre exemplu, au reglementat salarizarea cadrelor didactice, nu avem altă concluzie... Apoi, vreau să mă implic. Am decis asta, cu mult timp în urmă, de bună voie. În al treilea rând, nu accept nici ca cei care conduc grupul din care fac parte, să mă expună sancţionării pentru comiterea unor fapte nelegale. Am şi acest drept. Şi dacă analizăm modul în care sindicatul din care fac parte a ales să rezolve situaţia iscată în ultimii doi ani cu privire la salarii, putem simplu observa că suntem total expuşi...ni se cere să comitem nelegalităţi, în contextul în care, de fapt, suntem primii care ar trebui să găsim soluţii pentru combaterea lor.
Protestul cadrelor didactice din Buzău, declanşat în 16.03.2010, este nelegal. Din acest motiv am refuzat să particip. Şi cred că e riscant şi totodată ruşinos dacă obţinem satisfacţie pe baza unor astfel de demersuri. Şi eu doresc un salariu decent. Dar cred că decenţa trebuie să ne caracterizeze şi când îl revendicăm! Eu o să refuz o mărire de salariu obţinută în mod nelegal. Încă din prima zi, invitat în una din emisiunile postului local de televiziune, alături de dl. Bratu Cristache, secretar general al Sindicatului din Învăţământ, Buzău, am afirmat că protestul este nelegal. Iar domnul Bratu nu a demonstrat contrariul, deşi i-am cerut de mai multe ori. Vineri am cerut altceva: demiterea domnului Bratu şi încetarea protestului (vezi al doilea text din bară: "Cerere adresată Sindicatului...").
Fotografia situaţiei. Cadrul general
În această pagină voi încerca să redau, în linii generale, situaţia privind salarizarea cadrelor didactice. Voi selecta numai actele normative pe care le consider esenţiale în redarea, cât voi putea de clar, a situaţiei.
În octombrie 2008, Parlamentul a adoptat Legea 221, prin care salariile personalului din învăţământul preuniversitar au crescut cu un procent de 35% (aproximativ, detaliile nu contează).
În aprilie 2009, Guvernul a adoptat OUG 41/ 2009 care suspendă aplicarea Legii 221 pe perioada 1.05.2009-31.12.2009.
Din ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea 330/2009, a salarizării unice care, în art. 7 şi 30, menţionează că realizarea trecerii la noul sistem de salarizare se efectuează astfel încât nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări, respectiv personalul aflat în funcţie la 31.12.2009 îşi va păstra salariul avut.
Prin urmare:
1. de la 01.01.2010 avem o nouă lege a salarizării (L 330) care prevede că salariile nu pot fi mai mici decât salariile avute la 31.12.2009;
2. din octombrie 2008 avem o lege care ne măreşte salariile (L 221) şi deci conform noii legi, salariile nu vor putea fi mai mici decât le-am avut în decembrie, dar
3. din mai 2009 a intrat în vigoare o ordonanţă care suspendă legea de mărire a salariilor (OUG 41) şi astfel
4. de la 01.01.2010 salariile vor fi nemărite, aşa cum au fost în 2008, pt că aşa le-am avut în decembrie, deoarece legea de mărire a salariilor a fost suspendată de ordonanţa de urgenţă.
În plus, în ianuarie 2010, Guvernul a adoptat OUG 1/2010, în care se menţionează expres că salariile se vor calcula în conformitate cu prevederile OUG 41/2009 (deci nemărite).
Într-o primă concluzie, legea de mărire a salariilor cadrelor didactice a fost o reglementare electorală care şi-a încetat efectele ca urmare a adoptării OUG 41/2009, care o suspendă şi a Legii 330, care o abrogă.
Se pare, aşadar, că pe cei fără prea multă şcoală, politicienii îi cumpără cu bere, mici, cârnaţi, şepci, baloane, ulei şi zahăr (acestea din urmă trimise în multe cazuri, dar cu alt scop, chiar de Uniunea Europeană), iar pe cei mai pregătiţi îi păcălesc cu legi salariale pe care tot ei le fac inaplicabile.
Ce au făcut sindicatele?
Fiind o chestiune de drepturi, au apelat la instanţele de judecată. Corect!
Şi până acum, avem două situaţii. Una în care sindicatele – unele dintre ele, de exemplu în Buzău – au dat în judecată şcolile solicitând aplicarea Legii 221 de mărire a salariilor şi au câştigat. Numai că între timp Guvernul a emis OUG 41 de suspendare a efectelor Legii 221/2008 şi creşterea salarială câştigată de sindicate nu se poate obţine decât până la 01.05.2009, când a intrat în vigoare OUG 41/2009.
În cealaltă situaţie, sindicatele – unele dintre ele, de exemplu din Tulcea – au invocat în instanţă neconstituţionalitatea OUG 41/2009. Aici a apărut chestiunea care mi-a stârnit interesul... Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă cererea sindicatului, fără a se putea pronunţa pe excepţie, pentru că între timp OUG 41/2009 a fost abrogată odată cu abrogarea Legii 221/2008 de creştere a salariilor.
În această situaţie, pe o imposibilitate legală de care s-a lovit Curtea Constituţională, nu putem şti dacă OUG 41 care a blocat creşterea legală a salariilor este constituţională. Între timp, iată, atât legea de mărire a salariilor cât şi ordonanţa de suspendare a efectelor acesteia au fost abrogate expres. Şi demersul legal s-a blocat aici. Şi s-a oprit aici. Ceea ce a determinat unele sindicate din Buzău să treacă la proteste nelegale. La care eu nu numai că nu am dorit să particip, dar mi-am exprimat şi public poziţia şi am solicitat oprirea protestului, ca nelegal.
Eu am şi o posibilă soluţie, dar asta e o altă poveste...
În octombrie 2008, Parlamentul a adoptat Legea 221, prin care salariile personalului din învăţământul preuniversitar au crescut cu un procent de 35% (aproximativ, detaliile nu contează).
În aprilie 2009, Guvernul a adoptat OUG 41/ 2009 care suspendă aplicarea Legii 221 pe perioada 1.05.2009-31.12.2009.
Din ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea 330/2009, a salarizării unice care, în art. 7 şi 30, menţionează că realizarea trecerii la noul sistem de salarizare se efectuează astfel încât nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări, respectiv personalul aflat în funcţie la 31.12.2009 îşi va păstra salariul avut.
Prin urmare:
1. de la 01.01.2010 avem o nouă lege a salarizării (L 330) care prevede că salariile nu pot fi mai mici decât salariile avute la 31.12.2009;
2. din octombrie 2008 avem o lege care ne măreşte salariile (L 221) şi deci conform noii legi, salariile nu vor putea fi mai mici decât le-am avut în decembrie, dar
3. din mai 2009 a intrat în vigoare o ordonanţă care suspendă legea de mărire a salariilor (OUG 41) şi astfel
4. de la 01.01.2010 salariile vor fi nemărite, aşa cum au fost în 2008, pt că aşa le-am avut în decembrie, deoarece legea de mărire a salariilor a fost suspendată de ordonanţa de urgenţă.
În plus, în ianuarie 2010, Guvernul a adoptat OUG 1/2010, în care se menţionează expres că salariile se vor calcula în conformitate cu prevederile OUG 41/2009 (deci nemărite).
Într-o primă concluzie, legea de mărire a salariilor cadrelor didactice a fost o reglementare electorală care şi-a încetat efectele ca urmare a adoptării OUG 41/2009, care o suspendă şi a Legii 330, care o abrogă.
Se pare, aşadar, că pe cei fără prea multă şcoală, politicienii îi cumpără cu bere, mici, cârnaţi, şepci, baloane, ulei şi zahăr (acestea din urmă trimise în multe cazuri, dar cu alt scop, chiar de Uniunea Europeană), iar pe cei mai pregătiţi îi păcălesc cu legi salariale pe care tot ei le fac inaplicabile.
Ce au făcut sindicatele?
Fiind o chestiune de drepturi, au apelat la instanţele de judecată. Corect!
Şi până acum, avem două situaţii. Una în care sindicatele – unele dintre ele, de exemplu în Buzău – au dat în judecată şcolile solicitând aplicarea Legii 221 de mărire a salariilor şi au câştigat. Numai că între timp Guvernul a emis OUG 41 de suspendare a efectelor Legii 221/2008 şi creşterea salarială câştigată de sindicate nu se poate obţine decât până la 01.05.2009, când a intrat în vigoare OUG 41/2009.
În cealaltă situaţie, sindicatele – unele dintre ele, de exemplu din Tulcea – au invocat în instanţă neconstituţionalitatea OUG 41/2009. Aici a apărut chestiunea care mi-a stârnit interesul... Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă cererea sindicatului, fără a se putea pronunţa pe excepţie, pentru că între timp OUG 41/2009 a fost abrogată odată cu abrogarea Legii 221/2008 de creştere a salariilor.
În această situaţie, pe o imposibilitate legală de care s-a lovit Curtea Constituţională, nu putem şti dacă OUG 41 care a blocat creşterea legală a salariilor este constituţională. Între timp, iată, atât legea de mărire a salariilor cât şi ordonanţa de suspendare a efectelor acesteia au fost abrogate expres. Şi demersul legal s-a blocat aici. Şi s-a oprit aici. Ceea ce a determinat unele sindicate din Buzău să treacă la proteste nelegale. La care eu nu numai că nu am dorit să particip, dar mi-am exprimat şi public poziţia şi am solicitat oprirea protestului, ca nelegal.
Eu am şi o posibilă soluţie, dar asta e o altă poveste...
Buzău. Povestea, de la început...
O sa fac un scurt istoric al situaţiei în care noi, cadrele didactice, am fost plasaţi.
Voi menţiona doar actele normative importante, dintr-un total de mai mult de 50 de legi, ordonanţe de urgenţă, decizii ale Curţii Constituţionale, note, adrese...
În decembrie 2008, Parlamentul a adoptat o lege (L221), din raţiuni electorale – bănuiesc că aţi mai auzit asta, nu? – prin care salariile personalului din învăţământul preuniversitar au crescut cu un procent de 35% (aproximativ, detaliile nu contează). Guvernul de atunci, Tăriceanu, a refuzat să aplice prevederile legii, spunând că nu sunt bani. Guvernul de după, Boc, a refuzat la fel... Ce poţi face dacă eşti cadru didactic şi nu ţi se aplică o lege care îţi recunoaşte unele drepturi? Legal, numai un lucru: te adresezi instanţei de judecată. Nu ştiu alţii ce au făcut, însă un sindicat din Buzău a apelat la instanţă. Şi a câştigat. Definitiv şi irevocabil.
Din acest moment apare prima problemă...
Directorii cărora hotărârea judecătorească le era opozabilă, aveau 3 variante: să execute hotărea, să rişte un dosar penal pentru neexecutarea unei hotărâri executorii, sau să îşi dea demisia. Din câte cunosc eu, niciun director nu a dorit dosar penal, dar nici să-şi dea demisia, aşa că au ales să execute hotărârea instanţei de judecată (mai ales că, printr-o interpretare puţin forţată, li se aplica şi lor).
Sper că până aici totul vă este clar (dacă nu, vă stau la dispoziţie cu răspunsuri la eventualele întrebări – găsiţi datele mele la "Contact").
Hotărârea cu pricina a fost dată în octombrie 2009. Până aici, totul pare frumos... Adică, chiar dacă, iată, Guvernul nu execută o lege adoptată de Parlament, poţi lupta, cerând în instanţă executarea acesteia. Ceea ce, în exemplul nostru, s-a şi obţinut...
Numai că, înainte de emiterea hotărârii, Guvernul, probabil aflând de demersul sindicatelor, a adoptat OUG 41/ 2009 care suspendă aplicarea Legii 221 pe perioada 1.05.2009-31.12.2009. Din interpretarea mea, care e una întemeiată legal, în acest caz, ceea ce a câştigat sindicatul prin hotărârea judecătorească, este mărirea salariilor, conform Legii 221/2008, pentru perioada 01.10.2008 (când a intrat în vigoare Legea 221/2008) - 01.05.2009, de când aplicarea Legii 221/2009 a fost suspendată de OUG 41/2009. Ei bine, unii directori nu au interpretat aşa (şi evident că au greşit). La fel au interpretat şi liderii de sindicat; şi au greşit şi ei. Acesta a fost un prim punct de naştere a conflictului.
Aşadar, pe scurt: avem o lege care reglementează mărirea salariilor cadrelor didactice de la 01.10.2008, avem o ordonanţă de guvern care suspendă aplicarea legii pe perioada 01.05.2009-31.12.2009 şi o hotărâre judecătorească prin care unii directori (din Buzău) sunt obligaţi să aplice legea de mărire a salariilor.
Cum unii directori nu au ţinut cont de prevederile OUG 41/2009, au continuat să plătească salariile profesorilor după prevederile Legii 221/2008. Numai că, Ministerul Educaţiei, pe de o parte, a alocat fonduri şcolilor în funcţie de numărul elevilor din şcoală (conform noilor reglementări), iar pe de altă parte a atras atenţia că mărirea salariilor cadrelor didactice, acolo unde s-a câştigat în instanţă, se efectuează numai până la 01.05.2009, eşalonat pe trei ani.
Aşa se face că uenle şcoli, spre exemplu, au acordat în ianuarie salarii mărite, contrar prevederilor legale, iar în februarie au fost nevoite sa recupereze o parte din bani (iar dacă nu au facut-o, o vor face sigur în martie).
În aceste condiţii, în luna februarie unele cadre didactice au primit salarii mai mici, sau nu au primit decloc. Şi aşa a apărut propunerea de a fi solidari. Adică, cei care au luat un salariu în februarie, să se solidarizeze cu cei care, în aceeaşi lună, au luat un "salariu mai mic". Numai că nu s-a spus că aceştia din urmă au luat, în lunile din urmă, un salariu mai mare, astfel încât, de fapt, salariile au fost la fel... Sigur, peste asta s-a mai suprapus şi greşeala unor primării care, luate pe nepregătite, nu au repartizat corect fondurile către şcoli, din cauza schimbărilor legislative, dar această situaţie se va remedia în scurt timp.
Voi menţiona doar actele normative importante, dintr-un total de mai mult de 50 de legi, ordonanţe de urgenţă, decizii ale Curţii Constituţionale, note, adrese...
În decembrie 2008, Parlamentul a adoptat o lege (L221), din raţiuni electorale – bănuiesc că aţi mai auzit asta, nu? – prin care salariile personalului din învăţământul preuniversitar au crescut cu un procent de 35% (aproximativ, detaliile nu contează). Guvernul de atunci, Tăriceanu, a refuzat să aplice prevederile legii, spunând că nu sunt bani. Guvernul de după, Boc, a refuzat la fel... Ce poţi face dacă eşti cadru didactic şi nu ţi se aplică o lege care îţi recunoaşte unele drepturi? Legal, numai un lucru: te adresezi instanţei de judecată. Nu ştiu alţii ce au făcut, însă un sindicat din Buzău a apelat la instanţă. Şi a câştigat. Definitiv şi irevocabil.
Din acest moment apare prima problemă...
Directorii cărora hotărârea judecătorească le era opozabilă, aveau 3 variante: să execute hotărea, să rişte un dosar penal pentru neexecutarea unei hotărâri executorii, sau să îşi dea demisia. Din câte cunosc eu, niciun director nu a dorit dosar penal, dar nici să-şi dea demisia, aşa că au ales să execute hotărârea instanţei de judecată (mai ales că, printr-o interpretare puţin forţată, li se aplica şi lor).
Sper că până aici totul vă este clar (dacă nu, vă stau la dispoziţie cu răspunsuri la eventualele întrebări – găsiţi datele mele la "Contact").
Hotărârea cu pricina a fost dată în octombrie 2009. Până aici, totul pare frumos... Adică, chiar dacă, iată, Guvernul nu execută o lege adoptată de Parlament, poţi lupta, cerând în instanţă executarea acesteia. Ceea ce, în exemplul nostru, s-a şi obţinut...
Numai că, înainte de emiterea hotărârii, Guvernul, probabil aflând de demersul sindicatelor, a adoptat OUG 41/ 2009 care suspendă aplicarea Legii 221 pe perioada 1.05.2009-31.12.2009. Din interpretarea mea, care e una întemeiată legal, în acest caz, ceea ce a câştigat sindicatul prin hotărârea judecătorească, este mărirea salariilor, conform Legii 221/2008, pentru perioada 01.10.2008 (când a intrat în vigoare Legea 221/2008) - 01.05.2009, de când aplicarea Legii 221/2009 a fost suspendată de OUG 41/2009. Ei bine, unii directori nu au interpretat aşa (şi evident că au greşit). La fel au interpretat şi liderii de sindicat; şi au greşit şi ei. Acesta a fost un prim punct de naştere a conflictului.
Aşadar, pe scurt: avem o lege care reglementează mărirea salariilor cadrelor didactice de la 01.10.2008, avem o ordonanţă de guvern care suspendă aplicarea legii pe perioada 01.05.2009-31.12.2009 şi o hotărâre judecătorească prin care unii directori (din Buzău) sunt obligaţi să aplice legea de mărire a salariilor.
Cum unii directori nu au ţinut cont de prevederile OUG 41/2009, au continuat să plătească salariile profesorilor după prevederile Legii 221/2008. Numai că, Ministerul Educaţiei, pe de o parte, a alocat fonduri şcolilor în funcţie de numărul elevilor din şcoală (conform noilor reglementări), iar pe de altă parte a atras atenţia că mărirea salariilor cadrelor didactice, acolo unde s-a câştigat în instanţă, se efectuează numai până la 01.05.2009, eşalonat pe trei ani.
Aşa se face că uenle şcoli, spre exemplu, au acordat în ianuarie salarii mărite, contrar prevederilor legale, iar în februarie au fost nevoite sa recupereze o parte din bani (iar dacă nu au facut-o, o vor face sigur în martie).
În aceste condiţii, în luna februarie unele cadre didactice au primit salarii mai mici, sau nu au primit decloc. Şi aşa a apărut propunerea de a fi solidari. Adică, cei care au luat un salariu în februarie, să se solidarizeze cu cei care, în aceeaşi lună, au luat un "salariu mai mic". Numai că nu s-a spus că aceştia din urmă au luat, în lunile din urmă, un salariu mai mare, astfel încât, de fapt, salariile au fost la fel... Sigur, peste asta s-a mai suprapus şi greşeala unor primării care, luate pe nepregătite, nu au repartizat corect fondurile către şcoli, din cauza schimbărilor legislative, dar această situaţie se va remedia în scurt timp.
Întrebări şi sugestii
Doresc ca demersul meu să fie unul corect şi astfel depun toate eforturile pentru a mă pune la punct. Vă rog, dacă aveţi întrebări, să le adresaţi aici, la rubrica de Comentarii. Sigur, puteţi folosi şi datele personale, pe care le găsiţi în Contact, însă aici întrebările sau sugestiile voastre vor fi vizibile pentru cei/cele care vizitează siteul şi pot sugera, la rândul lor, alte întrebări ori sugestii.
Vă mulţumesc!
Vă mulţumesc!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
